Bolile secolului

Bolile secolului XX

MALADII NOI, MALADII VECHI

Pentru medicina moderna, organismul uman se aseamana cu o masinarie care, din cauza terenului accidentat pe care îl strabate, sau a vicisitudinilor vremurilor, se strica frecvent. Boala reprezinta o conditie practic inevitabila a omului. Daca ar fi sa îl credem pe cercetatorul american S. Linforth, exista în lume la ora actuala în jur de 10 000 boli, tot atâtea simptome si circa 5 000 metode de tratament.

In acest secol medicina a facut progrese imense. Dar nici un medic nu poate avea curajul sa afirme azi ca este aproape în ziua în care bolile vor disparea sau, cel putin, nu vor mai provoca un numar atât de mare de decese. Dar care sunt maladiile specifice secolului catre al carui sfârsit ne îndreptam?

Infarctul de miocard si accidentele vasculare ocupa primul loc pe scara mortalitatii, pe locul doi aflându-se boala canceroasa. Sa amintim si faptul ca locul trei în aceasta sinistra ierarhie este ocupat de accidentele rutiere.

DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este o dereglare endocrina manifestata prin incapacitatea pancreasului de a produce insulina sau prin incapacitatea organismului de a asimila insulina produsa de pancreas. Statisticile realizate in anul 2000 de Organizatia Mondiala a Sanatatii mentionau peste 1 milion de bolnavi de diabet in Romania.
  La nivel mondial, diabetul zaharat afecteaza peste 230 de milioane de oameni. In fiecare an aproximativ 7 milioane de persoane sunt diagnosticate cu diabet zaharat si sunt inregistrate aproximativ 3 milioane de decese cauzate de complicatii ale acestei afectiuni.

Organismul persoanelor care sufera de aceasta afectiune nu mai poate regla nivelul de glucoza din sange. Nivelul normal al glicemiei se situeaza intre 100 mg/ dl inainte de masa si mai putin de 140 mg / dl la  ora dupa masa. Depasirea acestor valori inseamna hiperglicemie si releva incapacitatea pancreasului de a produce insulina sau neasilimilarea insulinei de catre organism.

Cauze

Diabetul zaharat apare in urma intreruperii fluxului de informatii dintre creier si pancreas. Creierul nu mai coordoneaza corect activitatea celulelor secretoare de insulina, producandu-se dereglarea metabolismuluii lipidic.

Cauzele acestui fenomen sunt complexe si de cele mai multe ori sunt constituite de actiunea mai multor factori:

  • Alimentatie necorespunzatoare
  • Unele medicamente ce afecteaza celulele beta ale pancreasului
  • Obezitate
  • Odihna insuficienta
  • Suprasolicitarea indelungata a organismului
  • Oboseala cronica
  • Stress
  • Socuri psihice foarte puternice
  • In cazul copiilor: socuri, traume psihice si fizice suferite de mama in timpul sarcinii sau de catre copil la varste fragede

Organizatia Mondiala a Sanatatii a identificat, in functie de simptomele manifestate, trei tipuri de diabet zaharat:

  • tipul I (pancreasul nu produce produce suficienta insulina pentru functiile metabolice sau nu produce deloc, este necesar sa fie administrata injectabil doza zilnica de insulina )
  • tipul II (organismul nu asimileaza eficient insulina produsa de pancreas, tratamentul presupune medicatie zilnica administrata pe cale orala)
  • gestational (apare la unele femei insarcinate si dispare dupa nastere)

Simptomele diabetului zaharat de tip II apar brusc sau pot avea o evolutie lenta:

  • Urinari frecvente
  • Apetit crescut
  • Senzatie permanenta de sete
  • Scaderea in greutate fara o explicatie evidenta
  • Somnolenta sau oboseala cronica
  • Irascibilitate
  • Afectarea vederii
  • Dificultati in respiratie

In cazul diabetului de tip I simptomele se manifesta doar partial sau cu o intensitate redusa. In unele cazuri acestea nici macar nu sunt prezente, ceea ce duce la depistarea afectiunii in faza a doua cand deja este necesara administrarea pe cale injectabila a dozei zilnice de insulina pentru a supravietui.

Persoanele care au fost diagnosticate cu diabet zaharat vor trebui sa respecte unele restrictii pentru a nu-si agrava starea de sanatate. In primul rand trebuie cunoscute efectele pe care le are afectiunea asupra organismului si riscurile la care este expus bolnavul:

  • Cetoacidoza diabetica: stare patologica a organismului caracterizata prin acumularea acetonei si scaderea rezervei alcaline a sangelui. (apare lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi, dureri abdominale, creste frecventa urinarilor) Neadministrarea la timp a tratamentului duce la pierderea constientei si la riscul instalarii comei diabetice
  • Coma hiperosmolara: cauzata de deshidratarea excesiva a organismului.
  • Afectiuni cardiovasculare: accidente vasculare cerebrale, infract miocardic, circulatie slaba, arteroscleroza, etc.
  • Afectiuni ale rinichilor: nefropatia diabetica – inflamarea acuta sau cronica a rinichilor ce duce la insuficienta renala si necesitatea dializei sau a transplantului de rinichi
  • Afectiuni oftalmologice: retinopatie – afectiuni ale retinei, afectarea calitatii vederii, riscul aparitiei orbirii in cazul complicatiilor oftalmologice
  • Afectiuni gastro-intestinale: atonia musculaturii gastrice pana la paralizie.
  • Neuropatie: afectiune a sistemului nervos manifestata prin dereglarea functionala partiala sau totala a sistemului nervos. Se manifesta prin amorteli, parestezii, dureri, dificultatii in coordonare muschilor sistemului digestiv, etc.
  • Vindecarea foarte lenta a ranilor membrelor sau nevindecarea acestora, ceea ce duce la riscul aparitiei cangrenei si a necesitatii amputarii membrului infectat
  • Depresie
  • Persoanele care sufera de diabet trebuie sa urmeze un regim alimentar permanent si sa respecte cu strictete orele de masa. De asemenea, este foarte important ca incaltamintea pe care o poarta sa fie cat mai comoda pentru a evita aparitia ranilor, a basicilor sau a bataturilor si pentru e preveni aparitia infectiilor si a cangrenei.

Fumatul, consumul de alcool si de droguri cresc riscurile aparitiei unor complicatii.
Trebuie monitorizate valorile glucozei, ale lipidelor si ale hemoglobinei glicozilate, ale tensiunii arteriale si ale greutatii corporale.

In cazul crizelor de glicemie se administreaza zahar, bomboane sau bauturi racoritoare ce contin zahar. Crizele se manifesta prin tremur, nervozitate, transpiratii, foame. Daca apar in timpul somnului pacientul poate avea cosmaruri, pot aparea transpiratii nocturne si cefalee dimineata. In cazul neadministrarii necesarului de glucoza bolnavul poate avea un comportament anormal, poate fi confuz, isi poate pierde constienta si pot aparea convulsii.

INFARCTUL MIOCARDIC - doar o boala sau o consecinta a modului de trai?

Din 1930 si pâna în prezent aproximativ 33 milioane de oameni si-au pierdut viata ca urmare a infarctului de miocard. Aceasta este concluzia unor studii statistice efectuate în Germania. Infarctul de miocard loveste fulgerator, necrutator si fara alegere. Cei aproximativ 3 000 participanti la lucrarile unui mare simpozion international de cardiologie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în 1970, au asistat stupefiati la decesul subit al unui reputat cardiolog, în vârsta de 48 ani, Paul Laurens, survenit pe când, abia urcat la pupitru, se pregatea sa îsi prezinte comunicarea. Moartea s-a datorat socului emotiv de moment. Câti nu patesc la fel, în fata televizorului, pe un stadion de fotbal sau chiar în cursul unei dispute oarecare!

Daca starile psihice, cu caracter tensional sau hiperemotiv, pot declansa în mod direct infarctul, nu este mai putin adevarat ca si o serie de factori psihici cu caracter agresional chiar de mai mica intensitate, dar durabili, pot contribui si ei la producerea infarctului de miocard. Sunt cercetatori care, pe baza unor cuprinzatoare investigatii, sustin ca mortalitatea prin boala coronariana si, implicit, prin infarct de miocard, este în raport direct proportional cu gradul de responsabilitate profesionala. Mai mult chiar s-au constatat diferentieri din acest punct de vedere în perimetrul aceleeasi profesii, în functie de gradul solicitarii emotional.

Un studiu efectuat pe un grup de 6 000 de medici a demonstrat ca specialistii cei mai grevati de patologia cardiovasculara s-au dovedit a fi cei mai solicitati psihic sub raport profesional. Cercetari similare efectuate în rândul soferilor auto au stabilit interesante corelatii între kilometrajul parcurs anual de conducatorii auto si numarul accidentelor cardiovasculare survenite în acest interval de timp, reliefând si uzura nervoasa pe care o pretinde volanul în conditiile traficului rutier din zilele noastre. Intr-o astfel de situatie, este firesc a ne întreba daca infarctul este o simpla boala sau mai degraba un mod de a muri, ca urmare a unui mod de a trai.

Cel mai mare efort din istoria medicinei: cercetarile pentru vindecarea CANCERULUI

Cea de a doua boala a secolului nostru este, indiscutabil, boala canceroasa, care a cunoscut o extraordinara extindere. In Europa Occidentala mai ales, dar si în America de Nord, un om de cinci moare din cauza cancerului. In fiecare ceas, 360 de noi cancere sunt diagnosticate, în timp ce în jur de 240 îsi încheie evolutia prin moarte. Se considera ca medicii generatiei noastre au în îngrijire pe Planeta o masa uriasa de aproximativ 5 milioane de cancerosi. Ca si cum locuitorii unor tari ca Finlanda, Elvetia sau Danemarca ar suferi în totalitate de boala canceroasa. Statisticile demonstreaza ca jertfa anuala a acestei boli este de doua milioane de oameni.

Cancerul impresioneaza si prin curba continuu ascendenta a evolutiei sale. In 1892, de exemplu, Germania pierdea doar 12,1% din populatia sa din cauza cencerului, pentru ca acelasi procent sa se ridice la 41% cu numai 36 ani mai târziu, în 1926. Progresul agresiunii canceroase se suprapune peste progresul însusi al civilizatiei. Cu cât o tara se afla la un nivel mai înalt de dezvoltare, cu cât mai semnificativa este si escaladarea cancerului în rândul locuitorilor ei.

Se considera ca a sasea parte din toata publicistica medicala a lumii, dar în special din tarile dezvoltate, este dedicata acestei problematici. Se mai considera, de asemenea, ca efortul consumat pâna în prezent în cercetarea cancerului este cel mai important din istoria medicinii. Expresia “cancerul este tot atât de greu de definit, pe cât este de greu de tratat” ramâne valabila si în anii ultimului deceniu al acestui secol.

Diversi factori cauzali de natura genetica, hormonala, virotica si felurite substante cancerigene ce tin de mediul ambiant par a fi responsabili de aparitia acestei boli în organismul uman. Dar nici unul dintre acesti factori nu poate fi absolutizat. Unii, pornind de la clasicul exemplu al familiei lui Napoleon, unde dintre 13 membri, 11, între care si împaratul, au murit de cancer – si în particular, de cancer gastric – au adunat din literatura medicala alte câteva sute de familii care pot demonstra caracterul ereditar al bolii. Altii însa, de pe pozitii contrarii, au reunit alte sute de familii care dezic în mod flagrant prima supozitie.

Se pare ca rezistenta individuala este aceea care, în final, hotaraste destinul bolii canceroase, rezistenta conditionata desigur de fortele imunitare proprii ale organismului. De aici s-a nascut o vie miscare de idei n lumea medicala, în ultimele decenii, pe tema imunoterapiei anticanceroase, care culmineaza cu descoperirea acelei “masini celulare de produs anticorpiumani”, de care se vorbeste atât de mult. Ea a fost descoperita de o echipa de cercetatori de la Stanford University Center din California, S.U.A., condusa de catre profesorul Henry S. Kaplan. Oncologia îsi pune mari sperante în aceasta descoperire.

Se pare ca omul se îmbolnaveste de mai multe ori de cancer în timpul existentei sale, numai ca fortele de aparare ale organismului, de care am vorbit mai sus, aflându-se la post, rezolva prompt si tacit asemenea agresiuni. Cât va mai dura pâna când toate formele de cancer vor putea fi vindecate? Sa speram ca primul secol al mileniului viitor ne va aduce raspunsul la aceasta întrebare.

La vremuri noi, boli noi

Pentru a întelege marile succese înregistrate de stiintele medicale în eradicarea bolilor si apararea sanatatii si pentru a realiza care sunt aceste succese, numai în secolul nostru, sa pornim de la o situatie posibila. Sa admitem ca un medic si-ar pierde memoria pentru un numar de ani, dintr-o cauza necunoscuta. Sa admitem ca acest confrate ar fi trait în prima jumatate a secolului nostru, iar pierderea memoriei ar fi avut loc între anii 1930-1960. Recâstigându-si memoria în 1961, deci nu departe de zilele noastre, va gasi în general aceeasi patologie umana, dar mutatiile care au modificat aceasta patologie îi vor aparea medicului nostru ca fiind de-a dreptul incredibile. Sa exemplificam: bronhopneumonia, meningita acuta si endocardita acuta, de care se murea pe capete în 1930, nu mai reprezinta în 1960 cauze obligatorii de moarte; tuberculoza nu mai este nici ea un invincibil flagel social; paludismul poate fi eradicat; paralizia infantila poate fi prevenita pe calea vaccinarii; boala Addison (o boala grava, de care a suferit si presedintele american J.F. Kennedy) poate fi echilibrata; anemia pernicioasa nu mai este chiar atât de… pernicioasa; camasile de forta si saloanele cu gratii sunt înlocuite cu medicina psihotropa, în timp ce psihiatrii corecteaza cu promitator succes grave dezordini ale psihicului; chirurgii abordeaza cu dezinvoltura organe considerate înainte tabu, cum sunt creierul si inima.

Cu toate acestea, practica ne-a demonstrat ca, pe masura ce bolile traditionale dispar, apar altele noi.

O “ciuma” a sfârsitului nostru de secol: SIDA, al carei prim caz a fost depistat si descris de pe pozitii stiintifice abia în ziua de 20 noiembrie 1981. Initial, se parea ca SIDA a cuprins doar o tara, S.U.A., si o singura comunitate, cea a homosexualilor. La ora actuala avem toate motivele de a considera aceasta boala drept o amenintare potentiala pentru întreaga omenire, aflându-ne, dupa cum atesta specialistii, la începutul unei epidemii cu caracter mondial. SIDA reprezinta, fara îndoiala, cea mai mare provocare a stiintelor medicale din toate timpurile. Ea se caracterizeaza printr-un ridicat coeficient de mortalitate, pâna în prezent necunoscându-se vreo terapie pe deplin eficienta.

Vorbim de boli noi, survenite în vremuri noi, trebuie sa pomenim si de asa-numita anemie mediteraneana, boala pe cât de noua, pe atât de misterioasa, depistata recent în unele colective de copii din insula italiana Sicilia. Copiii afectati de acest gen de anemie sunt anorexici, deci lipsiti de pofta de mâncare, motiv pentru care slabesc rapid. Pâna acum au fost înregistrate circa 3 000 cazuri, iar 90% dintre cei care au supravietuit bolii, o datoreaza în mod exclusiv transfuziilor de sânge.

Printre noile maladii se afla si asa-numita boala Moya-Moya, deosebit de grava. Iata, pe scurt, un asemenea caz extras din presa de specialitate. In ziua de 8 august 1977, o fetita de sapte ani, cu numele de Paola Merciai, din orasul italian Novara, cade în gramdina casei parintesti si se alege cu o contuzie la cap, care, pe moment, nu ridica probleme deosebite. Dupa doua saptamâni însa, fetita acuza dureri de cap, ce afecteaza numai o jumatate a craniului. Consultul medical efectuat nu semnaleaza nimic deosebit, motiv pentru care i se prescriu doar niste sedative, care sa îi atenueze durerile. Durerile de cap nu înceteaza, ci, dimpotriva, se intensifica, iar la circa un an de la debut survine si o paralizie partiala.

De data aceasta, dupa investigatii complexe, se diagnosticheaza boala de care vorbim. Ea a fost descrisa pentru prima oara de medicul japonez Akira Nishimoto, care sa denumit-o sindrom Moya-Moya. Consta din restrângerea progresiva a functionalitatii carotidei. Din aceasta cauza, afluxul sanguin catre creier este insuficient, ducând la diminuearea activitatii motorii si psihice. Fetita, având paralizata o jumatate a corpului, a fost dusa la medicul japonez amintit, care supunând-o unei laborioase interventii chirurgicale, ce a durat 6 ore, i-a redat vederea si auzul, scotând-o si din hemiplegie.

Vorbind despre boli noi, proprii unor timpuri noi, va trebuie sa pomenim si de aceea denumita Miamata, descoperita în Japonia si generata de intoxicatia cu mercur. Apoi de o alta, depistata în localitatea italiana Seveso si care consta din repercutarea asupra omului a unei anumite poluari atmosferice. In statul Michigan, S.U.A., a fost depistata o maladie soldata cu multe pierderi omenesti, ca si în rândul animalelor, boala survenita ca urmare a hranirii vitelor cu furaje care contineau o substanta toxica – polibromfenil – si care ajungea în organismul uman pe calea laptelui sau a carnii. Sau sa amintim de sindromul descoperit la soldatii americani si britanici care au luptat în Golf, în 1991, si ale carui cauze nu au putut fi identificate cu precizie. Iar în ultimii ani a facut mare vâlva asa-numita boala a “vacii nebune”, despre care s-a spus ca este transmisibila si la om.

Putem da înca multe asemenea exemple, care atesta ca boala îsi schimba chipul, dar naravul ba. Stiintele medicale nu stau cu bratele încrucisate si, mai devreme sau mai târziu, ele vor gasi remedii pentru bolile care asalteaza într-una conditia umana.

SIDA

Medicamente noi au facut posibila reducerea cu 47% a numarului persoanelor care au decedat din cauza SIDA în S.U.A., în 1977, anunta anul trecut ziarul International Herald Tribune. Acum, SIDA este doar pe locul 14 într-un clasament al cauzelor mortalitatii, cu 5,9 morti la 100 000 de cetateni nord-americani. Este cea mai scazuta rata, din 1987, de când se pastreaza primele date privind mortalitatea provocata de SIDA. Rata mortalitatii din 1997 reprezinta jumatate din cea a anului 1992 si o treime din cea din 1995, anul de vârf.

Datele provin din statistica anuala privind mortalitatea si nasterile, alcatuita de Departamentul de Sanatate si Servicii Umane, care ofera si alte date încurajatoare: scaderea continua a mortalitatii infantile si a omuciderilor.

In România, în 1998 erau 1927 adulti si 3556 copii infestati cu SIDA, tara noastra aflându-se pe primul loc din Europa în ceea ce priveste minorii atinsi de aceasta maladie.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: